Dureri articulare după antibiotice. Fluorochinolonele şi reacţiile adverse ale acestora
Vezi text Antibioticele cunoscute și ca antibacteriene, greacă ἀντί- contra, βίος- viață [4] [5] alcătuiesc o clasă de medicamenteproduse de microorganisme sau obținute pe cale sintetică sau semisintetică, fiind cele mai importante substanțe medicamentoase implicate în tratamentul și în profilaxia infecțiilor bacteriene de diverse tipuri. Pentru realizarea acestui fapt, este necesară dureri articulare după antibiotice unei posologii care asigură o concentrație necesară de antibiotic în focarul infecțios, superioară concentrației minime la care creșterea microorganismului este inhibată.
Acest fenomen de inhibare a creșterii unor microorganisme prin asocierea de microorganisme antagoniste a dureri articulare după antibiotice denumirea de antibioză. Prima substanță antibacteriană care poate fi considerată ca antibiotic cu spectru restrâns a fost descoperită de către medicul german Paul Ehrlich Acesta a observat faptul că unii coloranți prezintă afinități tinctoriale față de celulele umane, animale și bacteriene, iar altele nu, ceea ce a condus la ideea că unii coloranți sintetici ar putea să se lege selectiv de celula bacterianădistrugând-o, dar fără să producă o afectare semnificativă la om.
Astfel, Ehrlich a dezvoltat în anul primul colorant cu potențial terapeutic antimicrobian, pe care l-a denumit salvarsan sau arsfenamină, după foarte multe încercări eșuate.
Antibioticele la copii: când se recomandă
Conceptul de antibioză a dus astfel la curiozitatea legată de existența unor compuși antibacterieni în natură. În anulWilliam Roberts a notat faptul că în culturile de Penicillium glaucumun mucegai utilizat la fabricarea unor sorturi de brânzănu există contaminare bacteriană. În teza sa, Duchesne propune ideea că ar exista o cât de repede osteocondroza continuă pentru supraviețuire între bacterii și mucegaiuriobservând că E.
De asemenea, a observat că animalele de laborator la care s-au inoculat doze letale de bacil tifoid împreună cu Penicillium glaucum nu au dezvoltat infecție cu tiofos.
Totuși, nevoia de a se alătura în armată a întrerupt studiile lui Duchesne. Primul compus descoperit care este considerat ca fiind un antibiotic adevărat este penicilina. Descoperirea epocală a fost realizată de către Alexander Flemingcare a făcut în anul observația că secreția mucegaiului verde Penicillium notatum care a contaminat în mod întâmplător culturile, datorită unei ferestre lăsate deschise are capacitatea de a distruge colonia de bacterii cultivată.
Deși nu a putut realiza izolarea acestuia fără ajutorul chimiștilor, Fleming a publicat rezultatele în literatura de specialitate, iar pe baza denumiri genului Penicillium a oferit compusului numele de penicilină. Structura chimică a penicilinei a fost propusă de către Abraham în [54] și a fost ulterior confirmată de către Dorothy Crowfoot Hodgkin în Noile peniciline sintetizate au fost: meticilinaoxacilinaampicilina și carbenicilina.
Structura chimică a acidului nalidixic, primul reprezentant al clasei chinolonelor Dezvoltarea clasei chinolonelor și a fluorochinolonelor a avut un impact puternic asupra tratamentului antiinfecțios, acestea inhibând unele enzime necesare în replicarea ADN-ului bacterian ADN-giraza, topoizomeraza IV. Reprezentanții au fost introduși în studii clinice la om, iar primul reprezentant, linezolidula fost aprobat pentru uz uman în Statele Uniteabia în anul Totuși, numărul a scăzut drastic, iar dureri articulare după antibiotice și doar două noi clase au fost descoperite.
Prezența antibioticelor în mediul înconjurător creează o presiune asupra bacteriilor patogene de a dezvolta rezistență și distruge bacteriile folositoare. În acest caz, după cum se poate observa și în diagrama din partea dreaptă, antibioticele pot acționa la nivelul peretelui celularmembranei celulareacizilor nucleiciproteinelor sau a ribozomilor bacterieni.
Dureri articulare după antibiotice ce să facă
Atâta timp cât procesele intracelulare se pot derula, acestea încearcă să compenseze presiunea internă creată de lipsa peretelui celular, însă până în momentul în care celula se distruge. În același timp, lipsa peretelui va permite intrarea altor agenți antibacterieni. Multe dintre molecule țintesc fosfolipidele membranare, care sunt componente lipide cu caracter anionic și vor atrage peptidele antimicrobiene cu caracter cationicducând la deformări fizice.
Acizii nucleici[ modificare modificare sursă ] Unele antibiotice prezintă un efect de blocare a sintezei moleculelor de acizi nucleici ADNARNa funcției ribozomilor sau a enzimelor care participă la sinteza proteinelor bacteriene, ceea ce duce la formarea unor proteine defectuoase. Rifamicineleclasă din care face parte și rifampicinase leagă de ARN-polimerază, ceea ce are ca efect inhibarea inițierii sintezei dureri articulare după antibiotice ARN. Acești compuși prezintă similitudine structurală cu moleculele endogene care sunt necesare pentru căile metabolice, în special acidul folicși intră în competiție cu acidul para-aminobenzoic.
- Vasodilatatoare pentru osteocondroza coloanei cervicale
- Durere de spate în stânga
Exemple de antimetaboliți sunt: sulfamidele acționează prin analogie structuralătrimetoprimul inhibă dihidrofolat-reductazadapsona și acidul 4-aminosalicilic. Ribozomii și sinteza proteică[ modificare modificare sursă ] În final, cele mai multe clase de antibiotice sunt capabile să inhibeze procesele care au loc la nivelul ribozomului bacterian, diferit structural față de cel eucariot.
Ribozomii sunt organitele cu rol în sinteza proteinelor celulare, așadar prin perturbarea funcției sale fie se va opri sinteza proteinelor, fie se vor forma dureri articulare după antibiotice nefuncționale, aberante. Există mai multe criterii conform cărora se poate face clasificarea antibioticelor, inclusiv pe baza mecanismului lor de acțiune a se vedea secțiunea de mai susa structurii lor chimice sau a spectrului de activitate antimicrobian. Beta-lactame[ modificare modificare sursă ] Antibiotice beta-lactamice reprezintă o clasă care reunește o multitudine de compuși ce conțin nucleul beta-lactamiccele mai frecvente categorii fiind penicilinelecefalosporinele inclusiv oxacefemecarbapenemele și monobactamele.
